Rotorul real nu posedă numai un singur dezechilibru, ci teoretic nenumărat de multe, care sunt distribuite de-a lungul axei de rotaţie. Acestea pot fi înlocuite prin două excentre rezultante (reprezentate aici cu săgeţi) aflate în două planuri alese după plac; în general modulele şi sensurile lor posedă valori diferite. Deoarece starea respectivă de dezechilibru poate fi constatată cu toate elementele ei numai în timpul rotaţiei, se vorbeşte despre un dezechilibru dinamic. Acesta poate fi descompus într-un dezechilibru static şi unul de cuplu, preponderentă putând fi unul sau celălalt dintre cele două tipuri de dezechilibru respective.
Pentru o corecţie completă a dezechilibrului dinamic sunt necesare două planuri de compensare. Dezechilibrul dinamic se manifestă practic la toate rotoarele. Pentru echilibrat se apelează în consecinţă atât la maşini orizontale de echilibrat, cât şi la maşini verticale de echilibrat.