Două dezechilibre (reprezentate aici cu săgeţi) pot avea acelaşi modul şi aceeaşi poziţie unghiulară şi să se afle la distanţă egală de centrul de greutate. Aceaşi stare rezultă la o sursă de dezechilibru singulară, dublu de mare, care acţionează în centrul de greutate, adică aici pe mijlocul rotorului. Dacă un asemenea rotor este rezemat pe două lame, atunci acesta ar pendula până când "porţiunea grea" ar arăta în jos. Acest dezechilibru are efect prin urmare şi în lipsa rotaţiei; de aceea el este numit "dezechilibru static". Efectul lui este deplasarea centrului de masă de la poziţia centrului geometric, drept pentru care rotorul vibrează în funcţionare paralel cu axa sa de rotaţie.
Un dezechilibru static trebuie compensat în planul centrului de greutate. Pentru aceasta se îndepărtează material din "porţiunea grea" sau se adaugă material pe partea opusă. Compensarea dezechilibrului static într-un singur plan se face foarte frecvent la rotoarele în formă de disc. Pentru echilibrat se pretează de aceea mai ales maşinile de echilibrat verticale.